- socoteálã
- s. f., g.-d. art. socotélii; pl. socotéli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
socoteálã
Look at other dictionaries:
socoteală — SOCOTEÁLĂ, socoteli, s.f. 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. ♢ expr. A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta… … Dicționar Român
seamă — SEÁMĂ s.f. 1. (În loc. şi expr.; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observaţie) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A şi da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama… … Dicționar Român
rost — ROST, rosturi, s.n. 1. Sens, înţeles, tâlc; scop, menire, justificare, motivare. ♦ Atribuţie, rol, misiune, sarcină. 2. Mod de a şi întocmi viaţa; stare, situaţie socială, materială, familială; p. ext. gospodărie. ♢ expr. A (nu) şti rostul cuiva … Dicționar Român
calcul — CÁLCUL, (I) calcule, s.n., (II) calculi, s.m. I s.n. 1. Ansamblu de operaţii matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală. ♢ (În sintagmele) Calcul grafic = (mat.) rezolvare a unor probleme cu ajutorul… … Dicționar Român
cont — CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit şi credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ♢ Evidenţa… … Dicționar Român
explicaţie — EXPLICÁŢIE, explicaţii, s.f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ♢ expr. A cere cuiva explicaţii = a cere cuiva socoteală. A avea o explicaţie cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra… … Dicționar Român
comput — COMPÚT, computuri, s.n. Calcul al timpului, făcut pentru a fixa data Paştilor şi pentru a socoti calendarul bisericesc. – Din fr. comput. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPÚT s. v. aritmetică, calcul, socoteală. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
răboj — RĂBÓJ, răbojuri, s.n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datoraţi, numărul vitelor etc.). ♢ expr. A şterge de pe răboj =… … Dicționar Român
răspunde — RĂSPÚNDE, răspúnd, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A da un răspuns la o întrebare sau la cuvintele adresate de cineva. ♦ intranz. A face (în mod satisfăcător sau nesatisfăcător) dovada cunoştinţelor sale în faţa unui examinator. 2. intranz. A… … Dicționar Român
